Frica, Curajul si Singuratatea

Partea I - FRICA

Iata trei parti ale unui subiect rar dezbatut. Vom lua cele trei notiuni individual iar la final le vom aduce impreuna si vom vedea care unde duce. Sa incepem cu prima parte, si anume FRICA:

Ce este si de unde porneste frica?

Frica este un sentiment “produs” de mintea fiecaruia in urma unor experiente traumatizante sau in urma unor lucruri vazute sau auzite de si de la cei din jurul nostru. De cele mai multe ori frica se transforma in fobie.Frica de insect, in special de paianjeni (arahnofobia), frica de microbe, frica de oameni (androfobia), frica de intuneric, frica de spatii inguste si inchise (claustrofobia), frica de inaltime, etc, sunt doar cateva exemple, dar frica cea mai mare dintre toate, si peste care se trece extrem de greu, cunoscuta de toata lumea, insa de putini recunoscuta, foarte dezbatuta si asteptata in fiecare relatare, discutie de acest gen, sa fie analizata: frica de a iubi, frica de a-ti lasa sentimentele sa se exprime singure.

In ceea ce privesc primele “tipuri” de frica mentionate mai sus, in zilele noastre cercetatorii au pus la punct diferite metode prin care oamenii sa treaca de aceste frici (fobii), care mai de care mai diversificate. Acum, in functie de situatie, frica poate sa apara atunci cand suntem pusi in fata unor situatii limita, trecerea printr-o experienta traumatizanta sau atunci cand avem de ales intre doua lucruri, situatii mai bine zis cand trebuie sa alegem intr-un sens sau in altul.

Situatia cea mai des intalnita e atunci cand trebuie sa ne asumam un risc ca de exemplu o investitie pe un plan sau altul sau sa ne implicam sau sa punem pe picioare o afacere. Adeseori aceasta frica ne scapa de la multe neplaceri. Pierderea unor economii sau a unei sume de bani de regula atrage si teama de a ne avanta inainte. Este un fapt cunoscut, sau mai bine zis recunoscut acela cand ne vedem nevoiti sa subtiem consistenta portofelului, si ne gandim mai mult de doua ori inainte de a-l deschide. In majoritatea cazurilor aceasta frica ne protejeaza, mai ales cand deznodamantul situatiei nu e unul tocmai fericit.

Majoritatea acestor frici deriva dintr-o frica generala, frica de necunoscut. Firea omului e in asa fel construita incat sa ne fie frica de ceea ce nu cunoastem sau nu intelegem. De cele mai multe ori suntem impinsi pana la fobie sau sa facem ceva necugetat, chiar prostesc si ajungem sa suferim si noi si cei din jur. In unele situatii suntem impinsi de frica sa punem in aplicare zicala “cea mai buna aparare e atacul” si lovim inclusive in cei ce ne vor cu adevarat binele. Acum, acele persoane, desi rare, exista, si ne iarta una, doua, trei lovituri dar chiar si ei se indeparteaza de noi, si la fel ca si o obsesie, rezultatul e acelas: singuratate. Pe aceasta tema a singuratatii vom vorbi mai pe indelete intr-un viitor post, dar acum sa ne oprim si la partea fierbinte pe care stiu ca doriti sa iasa la iveala si care sa primeasca atentia cuvenita anume - frica de a iubi.

Sunt de parere ca atunci cand iubesti trebuie sa gandesti in egala masura si cu inima si cu mintea. Atunci cand gandim doar cu una din ele nu ajungem la cele mai bune rezultate. Dupa cum am definit frica mai devreme ca un produs sentimental conceput de mintea noastra si care apare in urma unor situatii neplacute sau a unor experiente traumatizante, frica de a iubi apare exact in urma unor experiente traumatizante – ruperea unei relatii de o persoana pe care o iubim fara sa fi invatat frica de acest sentiment. Dupa o astfel de experienta frica nu se instaureaza imediat cid oar dupa una din singurele doua situatii, pot sa spun chiar legate una de alta care pot provoca o asemenea frica: o situatie similara si poate chiar mai dureroasa decat prima iar a doua este asteptarea.

Poate nu imediat, facand referire la prima situatie, frica isi ia locul “cuvenit”. Dupa “prima iubire” nu putem spune ca ne e frica, cid oar putin reticenti, dar cu toata reticenta ne mai avantam odata pe aceasta cale a iubirii si inevitabil sfarsitul ei, sfarsit care la randul lui poate fi unul fericit sau unul nefericit. In cazul unui final fericit multe de spus nu sunt, in schimb in cazul unui final nefericit situatia atrage dupa sine si o multitudine de neplaceri, si una din ele este chiar aceasta frica de a mai iubi pe cineva, si care are acelas deznodamant: singuratatea. Din pacate aceasta frica odata aparuta, invatata si instaurata cu greu se mai poate trece de ea si din pacate nu e ceva ce o sa putem trece singuri peste. Acum poate o sa ma contraziceti si o sa spuneti ca e mai bine singuri si ca in timp o sa treceti peste. Aveti dreptate doar partial. Nimeni nu poate tree peste un astfel de hop singur aricat ne-am incapatana sa credem altfel, si aici intram incet incet in a doua situatie: asteptarea.

Frica de a mai iubi atrage dupa sine sin ganduri si intrebari sumbre, ca de exemplu: “Vei fi si tu la fel ca si precedentul…?”. O intrebare si o grija pe care o avem in mod normal, nimic neclar pe acest subiect, dar aici frica intervine cu termenii de comparatie in momentuin care cineva incearca sa ne cucereasca, cu dovezi faptice, practice nu doar din vorbe, iar aceasta frica practice ne inchide orice cale de acces spre a fi fericiti.

Din fericire exista un remediu pentru tot ce am scris mai sus, acesta fiind CURAJUL, dar ca orice remediu acesta are conditii de administrare. Curajul trebuie insotit de vointa, si de acceptul unei persoane care vrea sa ne cucereasca.

Sfarsitul primei parti.

OBSESII

Este trecut deja mult timp de cand nu v-am mai delectat cu vre-o relatare, si cum tocmai am fost “lovit” iar de un “moment de inspiratie”, subiectul gasit pentru acest moment este OBSESIA.

Acum sa vedem cu putem defini acest feeling, ca sa-i spunem asa (doar ca sa fim in pas cu moda). O definitie pe care i-am putea-o da ar fi in felul urmator: “obsesia este o extremizare a sentimentelor prin intermediul dorintelor fata de un lucru sau o fiinta care ne duc asemenea la practici extreme in urma carora suferim la un nivel destul de profund.”

Obsesiile, conform definitiei, pot fi impartite in doua mari categorii:

1. Obsesii pentru lucruri. Masinile, instrumente, orice lucru asupra caruia ne axam dorinta, si dup ace le obtinem devenim atat de legati de acel lucru incat devenim obsedati sa nu il pierde, sau sa il stricam, sau sa-l imbunatatim (masini, calculatoare, instrumente musicale sunt doar cateva exemple), sau sa-l schimbam cu unul mai bun dar asemanator, daca nu identic in privinta aspectului. Si...

2. Obsesii pentru fiinte. Unii fac obsesie pentru animale de companie, carora le asigura tot comfortul, ba chiar se neglijeaza pe ei pentru ca animalutul de companie sa aiba tot ce ii trebuie. Si sunt cheltuite sume enorme pentru toate astea, inclusiv plata unor sume destul de mari pentru gasirea sau rascumpararea lor. Din aceasta categorie cea mai periculoasa este obsesia pentru o persoana, pentru ca aici includem si sentimentele pentru persoana respectiva cat si partea sexuala, si in majoritatea cazurilor aceste doua notiuni nu ne sunt impartasite, ba din contra ni se demonstreaza exact contrariul, si atunci totul se transforma in suferinta incat ne incapatanam sa credem in ceva ce nu exista si nu va exista vreodata probabil.

Ne axam dragostea pe cineva anume, si ea ne spune sau ne da de inteles ca nu vrea sa aiba nimic de face cu noi. Ei acesta e punctul de start al acestui tip de obsesie. Refuzam categoric sa renuntam la acea persoana, chiar daca vedem clar ca nu suntem luati in seama, si un gest sau o privire, sa nu vorbim de un banal salut le interpretam gresit. Credem ca fiecare din aceste gesturi este de fapt o incurajare, cand se dovedeste a fi doar nimic suferim, si suferinta creste in intensitate cand realizam ca suntem ignorati si tot ce primim din partea persoanei este o indiferenta clara, iar obsesia se amplifica din ce in ce mai mult.

Ei acum e acum. Aceasta obsesie ne costa cam scump. Primul lucru care-l facem intr-o astfel de situatie e sa blocam orice acces spre noi.

Spre exemplu, ca si o incercare sa facem geloasa persoana asupra caruia avem fixata obsesia, intram intr-o relatie. La inceput, poate, ambii parteneri simtindu-se bine impreuna cand se aduce vorba de persoana caruia ii este atribuita obsesia, parca nu deranjeaza, se mai fac glume si se mai ironizeaza in legatura cu ce are si ce a pierdut respectiva persoana. Dar pe masura ce timpul trece discutiile despre a treia persoana devin din ce in ce mai dese, si relatia se destrama.

Indiferent cat de putin te implici, o parere de rau tot ramane, si bine inteles temenii de comparatie si intrebarile: “Cum ar fi fost daca.......?” iar punctele de suspensie se pot umple cu multe ganduri. Cu atat mai rau cand persoana aspra careia ne-am axat obsesia ne intoarce spatele fara sa ii pese catusi de putin de suferinta noastra, ba poate va face sik glume pe seama noastra, unele mai nesarate, altele de-a dreptul vulgare si sufeim din nou. Tendinta e sa dam vina pe ea pentru ca noi o vrem si ea nu ne vrea pe noi.

Asta e o greseala care duce obsesia la un alt nivel. Intr-un caz fericit ne dam seama ca nu are rost sa ne mai chinuim si vom dori sa scapam de ea,dar la ce nu renuntam e acea desarta speranta ca totusi ... Si uite asa obsesia continua, torturandu-ne atat sufletul si mintea cat si corpul fizic. Nopti nedormite, plasete, sarit peste mese (lipsa poftei de mancare) ajungem sa punem in aplicare la propriu zicala “a te usca pe picioare” nu doar la figurat.

Si uite cum ne complacem in tortura cu care ne face cadou obsesia pentru o himera, un miraj, o naluca poate chiar un fum, si ajungem sa trecem intr-o singuratate apasatoare, care la inceput dulce. Asa cum e moartea alba pentru cei ce adorm in zapada, la inceput plutim, visam dar in final orice vis isi are si el un sfarsit, si ne trezim in cruda realitate, si uitandu-ne in oglinda sufletului si ne vedem singuri suferinta creste si atinge cote din ce in ce mai inalte.

Relatie nu, fericire nu, iubire nu, suferinta cat incape. De ce? Din cauza unei incapatanari prostresti care nu ne lasa sa vedem padurea de copaci, si persoana reala, tangibila din fata noastra care ne-ar face sa ne simtim speciali care ne acorda atentie si tot ce are mai bun il pune la picioarele noastre, se loveste, mai bine zis izbeste de acest zid pe care noi il avem ridicat, si cu cat ar vrea mai mult ca sa il depaseasca sa ajunga la noi acesta se face din ce in ce mai mare si mai greu accesibil, ca intr-un final sa renunte si sa plece.

Nu vom observa pe moment, dar pe masura ce timpul va trece, si intr-un final probabil ne vom deschide ochii la ce avem si ce am avut si la ce am pierdut, persoana respecitva va fi de mult plecata, lasandu-ne doar amintirea una vaga chiar, si atunci vom suferi din nou, si vom plange pentru ca a fost atat de aproape de noi si noi l-am alungat cu obsesia noastra, ca sa ramanem in final doar cu lucrurile care le meritam din plin: obsesia, singuratatea, disperarea si parerea de rau.

Acum vin intrebarile:

Merita? Merita o viata traita in van fara nici o fericire fara nici cea mai mica urma de soare pe cerul ei? Pentru ce ne torturam singuri? Pentru naluci? Fumuri? Viziuni?Placerea de a ne chinui pe noi insine? De ce transformam niste sentimente neimpartasite intr-o obsesie dusa la diperare? De ce alegem sa fim singuri, neimpliniti, obsedati de cineva caruia nu ii pasa catusi de putin de noi? Pentru ce alegem nefericirea in detrimentul fericirii? De ce nu ne incredem in noi ca putem mai mult?

Va spun eu raspunsul la aceste intrebari:

PENTRU CA NE COMPLACEM IN SITUATIA ASTA. NE PLACE TORTURA SI CHINUL, SINGURATATEA SI DISPERAREA.

Aaaaaaa, sau nu ne place? Aha, atunci cred ca ar trebui sa ne deschidem ochii din fumul si ceata din fata lor si sa privim un pic mai aproape de casa la ce avem si sa nu dam cu piciorul la cineva doar ca noi suntem obsedati. Pentru ca nu vom da cu piciorul la ceva urat ci la ceva frumos, la cineva care poate ne va ajuta sa scapam de obsesia noastra si ne va face fericiti. Dar asta depinde de fiecare din noi cat de mult ne dorim asta, pentru ca, dupa cum am zis mai sus, daca ne incapatanam prostesc, si comparam fiecare persoana care doreste sa fie cu noi cu persoana asupra careia este plasata obsesia noastra, atunci facem o prostie mai mare decat noi insine.

Si voi incheia cu intrebarea, ganditi-va bine si raspunde-ti-va fiecare in dreptul vostru:

Singuratate, chin, durere, disperare, parere de rau sau fericire, dragoste, impliniri?

ALEGETI!!!

A small joy for the coming Christmas

Every time the dark is falling

Stars are shinning till the morning

Lighting up the nights blue sky

Till the morning’s rising sun

In this night Grace has come

In the shepherd’s humble shed

The world’s Saviors came to be

And the light of God to spread

For the mortal sin of men

God almighty agreed to let

His only Son to be born

To face death and save us again

Thus showing us the beauty of faith

He left the Heaven’s grace and came

To be born as men and suffer the wrath

For us to be accepted by God once again

“For God loved the world so much that

He gave his one and only Son,

So that everyone who believes in him

Shall not perish but have eternal life.”

_{(The Gospel of Marcus Chapter 3, Verse 16)}

Who are we, and why are we like this?

Who are you?

Who am I?

To question the course of life

And the lessons it has

To teach us to live by

Who am I?

To go astray

Who are you?

That stands in my way

And complicate the days

Who are you?

That has to learn

Who am I?

To close your path

To experiences

Who are we?

To deny what we like

Why?

Why stop something

That brightens the day?

Do we deserve?

To receive everything

That’s good and right

That’s bright

Like the sunlight.

So come and let the feelings fly

Let’s touch the highest sky

Let’s hold hands and give in

The passions sweet and warm embrace

In a starlight heaven

We continue our paths

Together.

Cand voi fi...m-ai dorit...

If she only knew, my friend....

A windy clear night

he station of the train

Walking up and down

From one to the other end.

WiA windy clear night

In the station of the train

Walking up and down

From one end to the other end.

The neck of the blouse

Lifted up on the back.

Like a shade someone approaches

Touches him on the shoulder.

They shake hands,

Begin to talk,

But one seems absent

With thoughts astray.

He seems to wait, to wonder

To ask himself only if

She wouldn’t change her mind

To come next to never.

As the train arrives

And people begin to descend

He turns away from the friend

With eyes glimmering with love.

But…the crowd melts

People spread in many ways

And the hope he had

Just fades away.

For she was not among them

Nor descending from the train

Sad, he turns his sight away

Losing hope to meet her that day.

With eyes staring at the ground

Filled with tears, almost cry

Lost of hope, and broken heart

Walks away into the hollow night.

And as he walks, through station’s dust

The shaded friend begins to ask

“She’s you’re sweetest angel,

Is she not?”

He lifts up his head,

Watches him into the eyes

And with whispered voice

He says just: “Aye…”

But words just stop

For with the corner of the eye

He sees her come

Along the walkway.

With hope renewed

I turn towards him

And I show him, her

Coming our way.

Warmly shake his hand

And say:

“If she only knew …”(sighs)

“If she only knew, my friend …”

Touches him on the shoulder.

They shake hands,

Begin to talk,

But one seems absent

With thoughts astray.

He seems to wait, to wonder

To ask himself only if

She wouldn’t change her mind

To come next to never.

As the train arrives

And people begin to descend

He turns away from the friend

With eyes glimmering with love.

But…the crowd melts

People spread in many ways

And the hope he had

Just fades away.

For she was not among them

Nor descending from the train

Sad, he turns his sight away

Losing hope to meet her that day.

With eyes stareing at the ground

Filled with tears, almost cry

Lost of hope, and broken heart

Walks away into the hollow night.

And as he walks, through station’s dust

The shaded friend begins to ask

“She’s you’re sweetest angel,

Is she not?”

He lifts up his head,

Watches him into the eyes

And with whispered voice

He says just: “Aye…”

But words just stop

For with the corner of the eye

He sees her come

Along the walkway.

With hope renewed

I turn towards him

And I show him, her

Coming our way.

Warmly shake his hand

And say:

“If she only knew …”(sighs)

“If she only knew, my friend …”

Nostalgie dupa tineretze...un moment amuzant.

Privind pe geam

Cu ochii-zare

Eu stateam

Privind pe geam

La noaptea rece

La ploaia ce cadea incet

Stateam lipit de geamul rece

Si ma gandeam la tot

Ce-a fost, va fi si este

Nu stiu cum, cand si unde

S-a intamplat sa te-ntalnesc

Si pe un drum de fericire

M-ai impins ca sa pornesc

Un fosnet imi rupse contemplarea

Si-o adiere calda ma invalui

Si-atingerea catifelata

A mainii tale ma uimi

M-ai luat de dupa umeri

Si cu-n sarut usor m-ai coplesit

Un fior cald trecu incet

Tu cand de mine te-ai lipit

Cu buzele intredeschise,

Te-ai apropiat incet incet

Cu un sarut de-a dreptul ingeresc

Mi-ai topit al mintii vant razlet

M-ai cuprins cu-atata pasiune

Cum nu mi-a fost dat sa intalnesc

Incat pe data tot raul din lume

A incetat foarte firesc

Atatea piedici am vazut pe cale

Pe multe-am reusit sa le ocolesc

Dar alaturea de tine

Pot trece peste toate cu succes

Nu va conta atunci ce spune

Nici X nici Y si nici Z

Cand eu te vad venind spre mine

Voi sti atunci ca te iubesc

Iar tot ce e furtuna-n cale

Va disparea brusc si firesc

Un cer albstru va apare

Cu-n soare galben si maret.

Beauty and special

The special things we see in life

The trees, the birds, the sun up high

The blue sky, the gentle rain

The flower’s blossom everyday

So does the soul, in heart’s embrace

The love to feel, to make it stay

To make it grow, to bright the day

And warm the ice that melts away

Of someone’s heart, frozen and frail

Who has a doubt of what to say

Not to seem weak and soft someway

Afraid that one could see and contemplate

The beauty that lies within

The hearts barred gate

The softness of the breeze

That the soul could make

Open the eyes to see that someday

The pure love that comes your way

Will be bright as the summer’s sunny day

And all the pain will fade away.

No grief, no sorrow, no pain

Only green trees

With honey bees, and blossomed flowers

A gentle rain that washes all AWAY!

Past, present and future

A destiny, a fate, a faith

Changeable by the blow

Of the wind, in moments

That pass too slow

Walking down the life’s cold path

With bare feet, through shroud of dust

Making choices, taking lust

In else’s pains and suffered past.

For many sorrows

Sadness and grief

Feeling’s death and cold feet

Lies the loneliness dark embrace

Someone said

In times long passed

Go to battle, fight

And win the chest

The chest of wonders

The chest of death

The death of past

And the future of the rest

To make the future to be the best

Is not to dwell into the past

But to fight and make the most

Of the present’s gift and gloss

Only then we start to live

Only then we learn to give

When we seal off our past

And embrace the gift

The gift of present

The gift of light

That lies in each

Day of our life.

Paths

Paths cross each other every time

In light and dark

On earth and sky

In heart and soul

And mind alike

In life often we choose wrong,

The path, the man, the woman

And we begin to countdown

The moments till all is over

The path is covered with dust

With thorns, and stones and past

Howling winds and demon steps

And shadow clouding up the rest

Choices made along the way

Could blow the dust and rocks away

Can cut the thorns, erase the past

Turn demon steps in angel’s bless

The howling wind turned into breeze

Shadow melted all away

To clear the path’s cloudy sky

And sorrow turned in happy day.

When two paths become just one

And choice becomes the solid ground

For no more than two sets of steps

To walk together to THE END!!!

As the sun is rising above the fields

And the morning breeze is singing

Towards the sky the soul is leaving

In search for the ultimate feeling

Many path to cross, to reach the far way lands

Some go high, and some go low

Some climb, and some descent

Crossing streams, and jumping holes

On the way, companions join and companions leave

Sometimes alone, sometimes cold

With anybody around to hold

For the soul to get warm

As the sun is warming up the earth

The love warms up the hearts

Makes the path easy to pass

And the peaks in flight to cross

Tender winds, and gently sounds

Soft breeze and sunny skies

Makes the journey a pleasant one

Towards the end, towards the heart

As the soul returns inside

Filled with wonders from outside

Tells the heart of the miracles above

And the final of the start.

Infidelitatea

Si cu putin ajutor din partea cuiva care cunosc, mi s-a adus in atentie un subiect care a tras dupa sine un alt “Moment de inspiratie”, si anume “Infidelitatea”.

Haideti sa vedem acum ce motive ne imping sa facem un astfel de gest prin care, dupa cum foarte bine stie ori si cine, ca nu atrage dupa el decat suferinta si durere, neincredere si in majoritatea cazurilor o ruptura.

Nu voi face referire acum doar barbati sau doar la femei. Aceasta este valabila pentru ambele parti.

Ce cauza are ca si efect infidelitatea? O melodie pe car am auzit-o de curand avea la una din strofe urmatoarele versuri: “In jocul dragostei, tradeaza primul cel ce se teme.” Practic de ce ne temem ? Sa nu fim luati peste picior de cei din jur? Expresii de genul: ”Oh da, esti tinut sub papuc.” Sau “Ei si? De ce sa fac dragoste doar cu prietenul /a meu/a? De ce sa nu vad cum e si cu altul/a?” Toate acestea se leaga intr-o anumita masura si de un subiect anterior, acela de a face sex nu dragoste, in care am explicat diferentele dintre cele doua notiuni.

In unele cazuri, acestea fiind de natura medicala, nevoia de a face sex este atat de mare incat chiar daca suntem intr-o relatie, calcam stramb. Pe de alta parte e si un subiect de lauda. In cazul in care un barbat se lauda cu cat mai multe cuceriri si partide de sex, cu atat este privit mai bine, este chiar idolatrizat de ceilalti. E considerat macho, un om dorit de femei, in schimb pe partea femeilor acestea sunt considerate curve fara doar si poate.

Dar infidelitatea nu e data doar de faptul ca ne culcam cu altcineva decat cu iubitul/a, infideliatatea e accentuata si de faptul ca umblam si ne comportam cu altii de parca am fi cu persoana iubita. Gesturi, mangaieri, saruturi, si aceasta e tot o infidelitate.

Acum, cineva m-a intrebat ce-I de facut in astfel de situatii. Sa ierte, sa nu ierte.

Primul lucru care se distruge intr-un astfel de caz e increderea. Din pacate odata cu ea sunt alungate si celelalte doua sentimente care tin o relatie in picioare: dragostea si respectul.

Un alt lucru care tindem sa-l facem cand suntem inselati e sa ne razbunam. “Ok daca el/ea m-a inselat eu de ce sa nu fac la fel?” sau “De acum inainte pot sa-l/o insel si eu pentru ca nu va mai avea ce cracni in fata mea.” Nu e cea mai buna idee. Ok am fost inselati? Nu faceti la fel, pentru ca nici chiar voi nu o sa va simtiti bine. Toata placerea va fi una de moment in urma careia vor ramane doar remuscarile

Acum sa luam situatiile in care, in urma infideliatii descoperite, se poate sau nu mai face ceva.

Sa luam prima si cea mai simpla situatie. Nu putem trece peste si nu iertam persoana iubita si ne despartim.Cum este si normal cealalata parte va incerca din rasputeri sa ne convinga de schimbarea suferita si sa incerce sa ne cucereasca. Daca nu ne lasam, de la o vreme persoana in cauza va renunta. Si totul se termina aici.

Iertam persoana in a doua situatie, si ii mai acordam o sansa. Ei acum e acum. De aici inainte ne mai existand increderea, mintea noastra va fi plina de ganduri: “Ce face acum?Cu cine e acum?Unde e oare? Trebuia sa ne intalnim acum 2 ore si el/ea inca nu a venit.”, si e perfect normal, datorita neincrederii sa ne simtim stransi si preocupati. Dar si peste asta se poate trece, atat ca, din pacate, procesul este destul de greu, iar cine a fost cel care a calcat pe de-alaturi va avea mult de furca sa recastige tot ce a pierdut printr-un gest necugetat.

Nu pot sa spun cine merita si cine nu, daca merita sau nu a fi iertat. Asta e o decizie pe care o ia fiecare in dreptul lui/ei, dar totodata va trebui sa-si asume raspunderea pentru decizia luata.

Kiss while your lips still red

I give my feelings to the shadow

Dark and deep as a stormy sea

Surrounded by ashes and by sorrow

A thunderstorm to crush them easy.

I give my soul to the stone’s embrace

To make it hard, to make it stay

In a house, old and abandoned

And only ghosts as a companion.

I give my heart to the chastity of ice

Cold and white as winter’s sweet blank death

To hold the cry, to freeze the tears

And the wounds to begin to heal.

Ice take my heart

Shadow take my feelings

Stone take my soul

So i may never know

How is to love

And to be loved

This is my curse

This is my life

A frozen heart

A shadowed feeling

A stoned soul

In deep, deep darkness

Buried

Stand si gandind la ce sa mai scriu, am avut iar o “revelatie”, un moment de inspiratiune sa-i spun asa k sa ma leg de titlul blogului.

De foarte multe ori vorbim intre noi despre dragoste si sex, si in majoritatea cazurilor aceste doua notiuni sunt confundate una cu alta.

M-ati intreba: " ok, daca tot le stii tu pe toate, zi tu care e diferenta dintre ele." Nu le stiu eu pe toate, tot ce va pot expune este doar o parere la ceea ce cred eu ca ar fi diferenta dintre ele.

Sa luam ca un prim capitol "Sexul", ce este el si la ce se rezuma.

Biologic sexul este de fapt determinat de tipul de organe genitale pe care le avem. La unele persoane acestea sunt in exterior, la altele pe interior.

Pe parte de "practica" sexul este doar un mod atat de perpetuare a speciei, cat si de placere. Ei cand vine vorba de placere intram un pic mai aproape de miezul problemei, si aici ma refel la sexul practicat ca si un sport. Intr-adevar, medical vorbind sexul e un foarte bun sport, arde calorii, chiar slabim dar vine si cu contraindicatii. In cazul barbatilor care practica sexul pe post de sport scade calitatea "materialului genetic" deoarece corpul are nevoie de timp sa refaca "stocul de urmasi". Mai exact de 36 de ore. Atat in ceea ce priveste capitolul anatomico-medical al problemei si sa trecem la capitolul urmator "Diferenta dintre a face sex pe post de sport si a face dragoste".

Dupa cum am subliniat mai sus sexul pe post de sport are "contraindicatii". Implicatii asupra vietii noastre sociale. Pentru barbati e mai usor, in sensul in care un barbat care se lauda cu cate "cuceriri" are la activ este privit ca si un macho, barbat bine sau chiar crai, si multe alte apelative de acest gen, pe cand o femeie care se lauda cu multe "cuceriri" este privita ca si o curva.

Acum sa zicem ca indiferent carei parte apartinem, sexului tare sau frumos, ne laudam cu asemenea "cuceriri", dar nu ne uitam ca de fiecare data, la fiecare partida de sex sportiv ne simtim bine, dar se termina destul de repede, rece chiar, si tot ce vrem e ceva nou, ceva mai bun, ceva mai incitant, mai aparte. Tot ce ne ramane dupa partida e un sentiment de neimplinire, de goliciune, pe care de cele mai multe ori nu il simtim la o varsta mai tanara sa-i spun asa, ci odata cu trecerea timpului nu ne mai gasim locul, nu mai gasim o persoana care sa ne satisfaca, care sa o putem iubi, doar pentru simplu fapt ca la fiecare partida am lasat ceva din sufletul nostru acolo. Fara sa ne dam seama intervine si termenul de comparatie. "Respectiva a facut asa si pe dincolo", sau "Acela a procedat asa si asa cu mine." si nu mai vedem placerea si impacarea care ramane dupa o partida de dragoste.

Ei cand facem dragoste si nu sex, atunci totul se schimba. Fiecare avem mai multa sau mai putina experienta sexuala, dar in momentul in care facem dragoste aceasta nu mai conteaza. Mangaierile sunt mai dulci, saruturile sunt altfel, explorarea corpului celuilalt are o alta conotatie. Si sa o luam cu inceputul.

Inainte de actul in sine, jocurile de inceput sunt foarte placute. Un gadilat, un ras, la care se adauga cate un sarut pur si simplu te scot dim minti de placere. Gesturile sunt mai tandre, mai moi, mai placute, iar preludiul este mai senzual, mai incitant, mai fierbinte. Iar cand in final se ajunge la penetrare, totul se petrece cu o infinita tandrete, placerea fiind una nemasurata. actul in sine se consuma intr-un timp mai mult, timp in care mangaieri, priviri, saruturile fierbinti, miscarile corpului, termuratul sunt extrem de placute. Ca in final cand se ajunge la punctul culminant totul e o explozie de placere, stransoarea e mai puternica, termuratul corpului destinzandu-se ca totul sa se termine cu o calmitate, o impacare, o liniste.

Acum sa comparam finalurile. Cand facem doar sex simplu, la sfarsit de cele mai multe ori ne ridicam si plecam, pe cand dupa o partida de dragoste, partenerii raman imbratisati, saruturile sunt foarte lungi, sensibilitatea anumitor zone este foarte intensa, si cea mai mica atingere ne face pur si simplu sa ne infioram de placere. De cele mai multe ori la sfarsit se strecoara si vorbe dulci, mangaieri, priviri pline de inteles. Satisfactia e una de plinatate, avem sentimentul ca nimic pe lume nu mai conteaza, nimic rau nu ne poate atinge. Sunt doar doua persoane care sunt suficiente unul pentru altul.

Sfarsit