OBSESII

Este trecut deja mult timp de cand nu v-am mai delectat cu vre-o relatare, si cum tocmai am fost “lovit” iar de un “moment de inspiratie”, subiectul gasit pentru acest moment este OBSESIA.

Acum sa vedem cu putem defini acest feeling, ca sa-i spunem asa (doar ca sa fim in pas cu moda). O definitie pe care i-am putea-o da ar fi in felul urmator: “obsesia este o extremizare a sentimentelor prin intermediul dorintelor fata de un lucru sau o fiinta care ne duc asemenea la practici extreme in urma carora suferim la un nivel destul de profund.”

Obsesiile, conform definitiei, pot fi impartite in doua mari categorii:

1. Obsesii pentru lucruri. Masinile, instrumente, orice lucru asupra caruia ne axam dorinta, si dup ace le obtinem devenim atat de legati de acel lucru incat devenim obsedati sa nu il pierde, sau sa il stricam, sau sa-l imbunatatim (masini, calculatoare, instrumente musicale sunt doar cateva exemple), sau sa-l schimbam cu unul mai bun dar asemanator, daca nu identic in privinta aspectului. Si...

2. Obsesii pentru fiinte. Unii fac obsesie pentru animale de companie, carora le asigura tot comfortul, ba chiar se neglijeaza pe ei pentru ca animalutul de companie sa aiba tot ce ii trebuie. Si sunt cheltuite sume enorme pentru toate astea, inclusiv plata unor sume destul de mari pentru gasirea sau rascumpararea lor. Din aceasta categorie cea mai periculoasa este obsesia pentru o persoana, pentru ca aici includem si sentimentele pentru persoana respectiva cat si partea sexuala, si in majoritatea cazurilor aceste doua notiuni nu ne sunt impartasite, ba din contra ni se demonstreaza exact contrariul, si atunci totul se transforma in suferinta incat ne incapatanam sa credem in ceva ce nu exista si nu va exista vreodata probabil.

Ne axam dragostea pe cineva anume, si ea ne spune sau ne da de inteles ca nu vrea sa aiba nimic de face cu noi. Ei acesta e punctul de start al acestui tip de obsesie. Refuzam categoric sa renuntam la acea persoana, chiar daca vedem clar ca nu suntem luati in seama, si un gest sau o privire, sa nu vorbim de un banal salut le interpretam gresit. Credem ca fiecare din aceste gesturi este de fapt o incurajare, cand se dovedeste a fi doar nimic suferim, si suferinta creste in intensitate cand realizam ca suntem ignorati si tot ce primim din partea persoanei este o indiferenta clara, iar obsesia se amplifica din ce in ce mai mult.

Ei acum e acum. Aceasta obsesie ne costa cam scump. Primul lucru care-l facem intr-o astfel de situatie e sa blocam orice acces spre noi.

Spre exemplu, ca si o incercare sa facem geloasa persoana asupra caruia avem fixata obsesia, intram intr-o relatie. La inceput, poate, ambii parteneri simtindu-se bine impreuna cand se aduce vorba de persoana caruia ii este atribuita obsesia, parca nu deranjeaza, se mai fac glume si se mai ironizeaza in legatura cu ce are si ce a pierdut respectiva persoana. Dar pe masura ce timpul trece discutiile despre a treia persoana devin din ce in ce mai dese, si relatia se destrama.

Indiferent cat de putin te implici, o parere de rau tot ramane, si bine inteles temenii de comparatie si intrebarile: “Cum ar fi fost daca.......?” iar punctele de suspensie se pot umple cu multe ganduri. Cu atat mai rau cand persoana aspra careia ne-am axat obsesia ne intoarce spatele fara sa ii pese catusi de putin de suferinta noastra, ba poate va face sik glume pe seama noastra, unele mai nesarate, altele de-a dreptul vulgare si sufeim din nou. Tendinta e sa dam vina pe ea pentru ca noi o vrem si ea nu ne vrea pe noi.

Asta e o greseala care duce obsesia la un alt nivel. Intr-un caz fericit ne dam seama ca nu are rost sa ne mai chinuim si vom dori sa scapam de ea,dar la ce nu renuntam e acea desarta speranta ca totusi ... Si uite asa obsesia continua, torturandu-ne atat sufletul si mintea cat si corpul fizic. Nopti nedormite, plasete, sarit peste mese (lipsa poftei de mancare) ajungem sa punem in aplicare la propriu zicala “a te usca pe picioare” nu doar la figurat.

Si uite cum ne complacem in tortura cu care ne face cadou obsesia pentru o himera, un miraj, o naluca poate chiar un fum, si ajungem sa trecem intr-o singuratate apasatoare, care la inceput dulce. Asa cum e moartea alba pentru cei ce adorm in zapada, la inceput plutim, visam dar in final orice vis isi are si el un sfarsit, si ne trezim in cruda realitate, si uitandu-ne in oglinda sufletului si ne vedem singuri suferinta creste si atinge cote din ce in ce mai inalte.

Relatie nu, fericire nu, iubire nu, suferinta cat incape. De ce? Din cauza unei incapatanari prostresti care nu ne lasa sa vedem padurea de copaci, si persoana reala, tangibila din fata noastra care ne-ar face sa ne simtim speciali care ne acorda atentie si tot ce are mai bun il pune la picioarele noastre, se loveste, mai bine zis izbeste de acest zid pe care noi il avem ridicat, si cu cat ar vrea mai mult ca sa il depaseasca sa ajunga la noi acesta se face din ce in ce mai mare si mai greu accesibil, ca intr-un final sa renunte si sa plece.

Nu vom observa pe moment, dar pe masura ce timpul va trece, si intr-un final probabil ne vom deschide ochii la ce avem si ce am avut si la ce am pierdut, persoana respecitva va fi de mult plecata, lasandu-ne doar amintirea una vaga chiar, si atunci vom suferi din nou, si vom plange pentru ca a fost atat de aproape de noi si noi l-am alungat cu obsesia noastra, ca sa ramanem in final doar cu lucrurile care le meritam din plin: obsesia, singuratatea, disperarea si parerea de rau.

Acum vin intrebarile:

Merita? Merita o viata traita in van fara nici o fericire fara nici cea mai mica urma de soare pe cerul ei? Pentru ce ne torturam singuri? Pentru naluci? Fumuri? Viziuni?Placerea de a ne chinui pe noi insine? De ce transformam niste sentimente neimpartasite intr-o obsesie dusa la diperare? De ce alegem sa fim singuri, neimpliniti, obsedati de cineva caruia nu ii pasa catusi de putin de noi? Pentru ce alegem nefericirea in detrimentul fericirii? De ce nu ne incredem in noi ca putem mai mult?

Va spun eu raspunsul la aceste intrebari:

PENTRU CA NE COMPLACEM IN SITUATIA ASTA. NE PLACE TORTURA SI CHINUL, SINGURATATEA SI DISPERAREA.

Aaaaaaa, sau nu ne place? Aha, atunci cred ca ar trebui sa ne deschidem ochii din fumul si ceata din fata lor si sa privim un pic mai aproape de casa la ce avem si sa nu dam cu piciorul la cineva doar ca noi suntem obsedati. Pentru ca nu vom da cu piciorul la ceva urat ci la ceva frumos, la cineva care poate ne va ajuta sa scapam de obsesia noastra si ne va face fericiti. Dar asta depinde de fiecare din noi cat de mult ne dorim asta, pentru ca, dupa cum am zis mai sus, daca ne incapatanam prostesc, si comparam fiecare persoana care doreste sa fie cu noi cu persoana asupra careia este plasata obsesia noastra, atunci facem o prostie mai mare decat noi insine.

Si voi incheia cu intrebarea, ganditi-va bine si raspunde-ti-va fiecare in dreptul vostru:

Singuratate, chin, durere, disperare, parere de rau sau fericire, dragoste, impliniri?

ALEGETI!!!