Nostalgie dupa tineretze...un moment amuzant.

Privind pe geam

Cu ochii-zare

Eu stateam

Privind pe geam

La noaptea rece

La ploaia ce cadea incet

Stateam lipit de geamul rece

Si ma gandeam la tot

Ce-a fost, va fi si este

Nu stiu cum, cand si unde

S-a intamplat sa te-ntalnesc

Si pe un drum de fericire

M-ai impins ca sa pornesc

Un fosnet imi rupse contemplarea

Si-o adiere calda ma invalui

Si-atingerea catifelata

A mainii tale ma uimi

M-ai luat de dupa umeri

Si cu-n sarut usor m-ai coplesit

Un fior cald trecu incet

Tu cand de mine te-ai lipit

Cu buzele intredeschise,

Te-ai apropiat incet incet

Cu un sarut de-a dreptul ingeresc

Mi-ai topit al mintii vant razlet

M-ai cuprins cu-atata pasiune

Cum nu mi-a fost dat sa intalnesc

Incat pe data tot raul din lume

A incetat foarte firesc

Atatea piedici am vazut pe cale

Pe multe-am reusit sa le ocolesc

Dar alaturea de tine

Pot trece peste toate cu succes

Nu va conta atunci ce spune

Nici X nici Y si nici Z

Cand eu te vad venind spre mine

Voi sti atunci ca te iubesc

Iar tot ce e furtuna-n cale

Va disparea brusc si firesc

Un cer albstru va apare

Cu-n soare galben si maret.

Beauty and special

The special things we see in life

The trees, the birds, the sun up high

The blue sky, the gentle rain

The flower’s blossom everyday

So does the soul, in heart’s embrace

The love to feel, to make it stay

To make it grow, to bright the day

And warm the ice that melts away

Of someone’s heart, frozen and frail

Who has a doubt of what to say

Not to seem weak and soft someway

Afraid that one could see and contemplate

The beauty that lies within

The hearts barred gate

The softness of the breeze

That the soul could make

Open the eyes to see that someday

The pure love that comes your way

Will be bright as the summer’s sunny day

And all the pain will fade away.

No grief, no sorrow, no pain

Only green trees

With honey bees, and blossomed flowers

A gentle rain that washes all AWAY!

Past, present and future

A destiny, a fate, a faith

Changeable by the blow

Of the wind, in moments

That pass too slow

Walking down the life’s cold path

With bare feet, through shroud of dust

Making choices, taking lust

In else’s pains and suffered past.

For many sorrows

Sadness and grief

Feeling’s death and cold feet

Lies the loneliness dark embrace

Someone said

In times long passed

Go to battle, fight

And win the chest

The chest of wonders

The chest of death

The death of past

And the future of the rest

To make the future to be the best

Is not to dwell into the past

But to fight and make the most

Of the present’s gift and gloss

Only then we start to live

Only then we learn to give

When we seal off our past

And embrace the gift

The gift of present

The gift of light

That lies in each

Day of our life.

Paths

Paths cross each other every time

In light and dark

On earth and sky

In heart and soul

And mind alike

In life often we choose wrong,

The path, the man, the woman

And we begin to countdown

The moments till all is over

The path is covered with dust

With thorns, and stones and past

Howling winds and demon steps

And shadow clouding up the rest

Choices made along the way

Could blow the dust and rocks away

Can cut the thorns, erase the past

Turn demon steps in angel’s bless

The howling wind turned into breeze

Shadow melted all away

To clear the path’s cloudy sky

And sorrow turned in happy day.

When two paths become just one

And choice becomes the solid ground

For no more than two sets of steps

To walk together to THE END!!!

As the sun is rising above the fields

And the morning breeze is singing

Towards the sky the soul is leaving

In search for the ultimate feeling

Many path to cross, to reach the far way lands

Some go high, and some go low

Some climb, and some descent

Crossing streams, and jumping holes

On the way, companions join and companions leave

Sometimes alone, sometimes cold

With anybody around to hold

For the soul to get warm

As the sun is warming up the earth

The love warms up the hearts

Makes the path easy to pass

And the peaks in flight to cross

Tender winds, and gently sounds

Soft breeze and sunny skies

Makes the journey a pleasant one

Towards the end, towards the heart

As the soul returns inside

Filled with wonders from outside

Tells the heart of the miracles above

And the final of the start.

Infidelitatea

Si cu putin ajutor din partea cuiva care cunosc, mi s-a adus in atentie un subiect care a tras dupa sine un alt “Moment de inspiratie”, si anume “Infidelitatea”.

Haideti sa vedem acum ce motive ne imping sa facem un astfel de gest prin care, dupa cum foarte bine stie ori si cine, ca nu atrage dupa el decat suferinta si durere, neincredere si in majoritatea cazurilor o ruptura.

Nu voi face referire acum doar barbati sau doar la femei. Aceasta este valabila pentru ambele parti.

Ce cauza are ca si efect infidelitatea? O melodie pe car am auzit-o de curand avea la una din strofe urmatoarele versuri: “In jocul dragostei, tradeaza primul cel ce se teme.” Practic de ce ne temem ? Sa nu fim luati peste picior de cei din jur? Expresii de genul: ”Oh da, esti tinut sub papuc.” Sau “Ei si? De ce sa fac dragoste doar cu prietenul /a meu/a? De ce sa nu vad cum e si cu altul/a?” Toate acestea se leaga intr-o anumita masura si de un subiect anterior, acela de a face sex nu dragoste, in care am explicat diferentele dintre cele doua notiuni.

In unele cazuri, acestea fiind de natura medicala, nevoia de a face sex este atat de mare incat chiar daca suntem intr-o relatie, calcam stramb. Pe de alta parte e si un subiect de lauda. In cazul in care un barbat se lauda cu cat mai multe cuceriri si partide de sex, cu atat este privit mai bine, este chiar idolatrizat de ceilalti. E considerat macho, un om dorit de femei, in schimb pe partea femeilor acestea sunt considerate curve fara doar si poate.

Dar infidelitatea nu e data doar de faptul ca ne culcam cu altcineva decat cu iubitul/a, infideliatatea e accentuata si de faptul ca umblam si ne comportam cu altii de parca am fi cu persoana iubita. Gesturi, mangaieri, saruturi, si aceasta e tot o infidelitate.

Acum, cineva m-a intrebat ce-I de facut in astfel de situatii. Sa ierte, sa nu ierte.

Primul lucru care se distruge intr-un astfel de caz e increderea. Din pacate odata cu ea sunt alungate si celelalte doua sentimente care tin o relatie in picioare: dragostea si respectul.

Un alt lucru care tindem sa-l facem cand suntem inselati e sa ne razbunam. “Ok daca el/ea m-a inselat eu de ce sa nu fac la fel?” sau “De acum inainte pot sa-l/o insel si eu pentru ca nu va mai avea ce cracni in fata mea.” Nu e cea mai buna idee. Ok am fost inselati? Nu faceti la fel, pentru ca nici chiar voi nu o sa va simtiti bine. Toata placerea va fi una de moment in urma careia vor ramane doar remuscarile

Acum sa luam situatiile in care, in urma infideliatii descoperite, se poate sau nu mai face ceva.

Sa luam prima si cea mai simpla situatie. Nu putem trece peste si nu iertam persoana iubita si ne despartim.Cum este si normal cealalata parte va incerca din rasputeri sa ne convinga de schimbarea suferita si sa incerce sa ne cucereasca. Daca nu ne lasam, de la o vreme persoana in cauza va renunta. Si totul se termina aici.

Iertam persoana in a doua situatie, si ii mai acordam o sansa. Ei acum e acum. De aici inainte ne mai existand increderea, mintea noastra va fi plina de ganduri: “Ce face acum?Cu cine e acum?Unde e oare? Trebuia sa ne intalnim acum 2 ore si el/ea inca nu a venit.”, si e perfect normal, datorita neincrederii sa ne simtim stransi si preocupati. Dar si peste asta se poate trece, atat ca, din pacate, procesul este destul de greu, iar cine a fost cel care a calcat pe de-alaturi va avea mult de furca sa recastige tot ce a pierdut printr-un gest necugetat.

Nu pot sa spun cine merita si cine nu, daca merita sau nu a fi iertat. Asta e o decizie pe care o ia fiecare in dreptul lui/ei, dar totodata va trebui sa-si asume raspunderea pentru decizia luata.

Kiss while your lips still red

I give my feelings to the shadow

Dark and deep as a stormy sea

Surrounded by ashes and by sorrow

A thunderstorm to crush them easy.

I give my soul to the stone’s embrace

To make it hard, to make it stay

In a house, old and abandoned

And only ghosts as a companion.

I give my heart to the chastity of ice

Cold and white as winter’s sweet blank death

To hold the cry, to freeze the tears

And the wounds to begin to heal.

Ice take my heart

Shadow take my feelings

Stone take my soul

So i may never know

How is to love

And to be loved

This is my curse

This is my life

A frozen heart

A shadowed feeling

A stoned soul

In deep, deep darkness

Buried

Stand si gandind la ce sa mai scriu, am avut iar o “revelatie”, un moment de inspiratiune sa-i spun asa k sa ma leg de titlul blogului.

De foarte multe ori vorbim intre noi despre dragoste si sex, si in majoritatea cazurilor aceste doua notiuni sunt confundate una cu alta.

M-ati intreba: " ok, daca tot le stii tu pe toate, zi tu care e diferenta dintre ele." Nu le stiu eu pe toate, tot ce va pot expune este doar o parere la ceea ce cred eu ca ar fi diferenta dintre ele.

Sa luam ca un prim capitol "Sexul", ce este el si la ce se rezuma.

Biologic sexul este de fapt determinat de tipul de organe genitale pe care le avem. La unele persoane acestea sunt in exterior, la altele pe interior.

Pe parte de "practica" sexul este doar un mod atat de perpetuare a speciei, cat si de placere. Ei cand vine vorba de placere intram un pic mai aproape de miezul problemei, si aici ma refel la sexul practicat ca si un sport. Intr-adevar, medical vorbind sexul e un foarte bun sport, arde calorii, chiar slabim dar vine si cu contraindicatii. In cazul barbatilor care practica sexul pe post de sport scade calitatea "materialului genetic" deoarece corpul are nevoie de timp sa refaca "stocul de urmasi". Mai exact de 36 de ore. Atat in ceea ce priveste capitolul anatomico-medical al problemei si sa trecem la capitolul urmator "Diferenta dintre a face sex pe post de sport si a face dragoste".

Dupa cum am subliniat mai sus sexul pe post de sport are "contraindicatii". Implicatii asupra vietii noastre sociale. Pentru barbati e mai usor, in sensul in care un barbat care se lauda cu cate "cuceriri" are la activ este privit ca si un macho, barbat bine sau chiar crai, si multe alte apelative de acest gen, pe cand o femeie care se lauda cu multe "cuceriri" este privita ca si o curva.

Acum sa zicem ca indiferent carei parte apartinem, sexului tare sau frumos, ne laudam cu asemenea "cuceriri", dar nu ne uitam ca de fiecare data, la fiecare partida de sex sportiv ne simtim bine, dar se termina destul de repede, rece chiar, si tot ce vrem e ceva nou, ceva mai bun, ceva mai incitant, mai aparte. Tot ce ne ramane dupa partida e un sentiment de neimplinire, de goliciune, pe care de cele mai multe ori nu il simtim la o varsta mai tanara sa-i spun asa, ci odata cu trecerea timpului nu ne mai gasim locul, nu mai gasim o persoana care sa ne satisfaca, care sa o putem iubi, doar pentru simplu fapt ca la fiecare partida am lasat ceva din sufletul nostru acolo. Fara sa ne dam seama intervine si termenul de comparatie. "Respectiva a facut asa si pe dincolo", sau "Acela a procedat asa si asa cu mine." si nu mai vedem placerea si impacarea care ramane dupa o partida de dragoste.

Ei cand facem dragoste si nu sex, atunci totul se schimba. Fiecare avem mai multa sau mai putina experienta sexuala, dar in momentul in care facem dragoste aceasta nu mai conteaza. Mangaierile sunt mai dulci, saruturile sunt altfel, explorarea corpului celuilalt are o alta conotatie. Si sa o luam cu inceputul.

Inainte de actul in sine, jocurile de inceput sunt foarte placute. Un gadilat, un ras, la care se adauga cate un sarut pur si simplu te scot dim minti de placere. Gesturile sunt mai tandre, mai moi, mai placute, iar preludiul este mai senzual, mai incitant, mai fierbinte. Iar cand in final se ajunge la penetrare, totul se petrece cu o infinita tandrete, placerea fiind una nemasurata. actul in sine se consuma intr-un timp mai mult, timp in care mangaieri, priviri, saruturile fierbinti, miscarile corpului, termuratul sunt extrem de placute. Ca in final cand se ajunge la punctul culminant totul e o explozie de placere, stransoarea e mai puternica, termuratul corpului destinzandu-se ca totul sa se termine cu o calmitate, o impacare, o liniste.

Acum sa comparam finalurile. Cand facem doar sex simplu, la sfarsit de cele mai multe ori ne ridicam si plecam, pe cand dupa o partida de dragoste, partenerii raman imbratisati, saruturile sunt foarte lungi, sensibilitatea anumitor zone este foarte intensa, si cea mai mica atingere ne face pur si simplu sa ne infioram de placere. De cele mai multe ori la sfarsit se strecoara si vorbe dulci, mangaieri, priviri pline de inteles. Satisfactia e una de plinatate, avem sentimentul ca nimic pe lume nu mai conteaza, nimic rau nu ne poate atinge. Sunt doar doua persoane care sunt suficiente unul pentru altul.

Sfarsit

De cele mai multe ori in viata uitam cine si ce suntem,

De cele mai multe ori in viata uitam cine si ce suntem, uitam ce suntem, ne renegam propriile noastre sentimente, gandirea formata, ideile proprii si ne incalcam setul de reguli dupa care ne ghidam, iar un unele cazuri uitam si de unde am plecat.

Fiecare lasam in urma experiente urate sau frumoase, si traim intr-un present care e conditionat de ceea ce vrem sa facem pe viitor, dar nimeni nu se gandese ca poate maine nu va mai veni, iar atunci tot ce am realizazt va iesi la iveala cu bune cu rele. E drept, pe noi nu o sa ne mai intereseze deoarece vom fi pe alta lume, dar de regula dupa moartea cuiva, viata persoanei respective este analizata si intoarsa pe toate partile, si desi se spune ca “despre morti numai de bine” noi cei ramasi in viata nu prea respectam zicala asta, ci incercam sa ii cautam si sa ii gasim defectele.

Facem la planuri peste planuri fara sa ne gandim ca poate ar trebui sa ne mai orpim si sa mai si traim in present. Nimeni nu stie ce ne rezerva viiorul. Care ii este rostul la graba aceasta pe care o avem zi de zi? Pe nimeni nu intereseaza ce faci tu, ma rog, poate din invidie sau din rautate ii intereseaza nu de alta doar sa prinda un moment in care sa ne loveasca, un moment in care sa ne doboare si sa darame tot ce am cladit noi cu truda si sudoare. Cuvintele de lauda pe care le auzim sunt de cele mai multe ori spuse doar de pe varful buzelor, si foarte, dar foarte foarte rar sunt bine intentionate.

Oare merita sa ne chinuim viata cu sentimente gresite? Idei preconcepute care nu aduc nici un folos? Vedem foarte bine ce se intampla in jur, iar reactia noastra este una de aversiune fata de ceilalti de parca fiecare personal suntem perfecti, de parca nu am gresit niciodata, noi toate le facem bine si nu avem nici cea mai mica eroare in rezultatele noastre.

Se spune ca vin vremuri in care avem de ales intre ce e bine si intre ce e usor, si in majoritatea cazurilor alegem ce e usor fara sa ne gandim la consecinte. Intr-un fel e in natura noastra sa “calcam peste cadavre” ca sa implinim ceea ce ne propunem, si nu ne pasa daca in jurul nostru am creat suferinta ci inchidem ochii si ne vedem de drum.

Se mai intampla ca din cand in cand sa dam peste cineva care ne e cu adevarat prieten, un prieten care ne spune cand gresim si cand facem bine. Si din pacate chiar acele sau acea persoana noi nu o luam in seama. Mai repede preferam sa auzim laudele subtiri din gura celor care doar pretind ca ne sunt prieteni, care ne lauda chiar si cand gresim, care au cate un interes ascuns fie ca e vorba de ceva material sau doar ca sa aiba un motiv de barfa si batjocura cu altii pe seama noastra, decat sa stam si sa ascultam o dojana sau sa purtam o discutie serioasa cu cel sau cea care ne critica. Si in majoritatea cazurilor o dam la o parte sau ne suparam pe cineva care ne vrea binele.

Desi poate e greu de crezut dar se mai intampla sa dam peste cineva caruia ii place sa ajute. Dezinteresat, si fara sa astepte vreo rasplata. Cineva care are o destul de vasta experienta de viata si care ne arata prin ce a trecut si ce a facut, si cum a reactionat la fiecare situatie in parte. In acele moment noi ne gandim, si chiar o spunem sub o forma de repros “Da cine esti tu? De crezi ca le stii pe toate” sau “ Las’ ca le stii tu pe toate.” si iarasi “ Of iar incepe si “atotstiutoru” asta?” si multe alte expresii de genul asta.

Ne credem foarte mature, si nu acceptam faptul ca cineva poate stie mai bine ca no ice trebuie facut in anumite situatii, totodata respingand orice parere, sfat, relatare, ca si cum experienta de viata se termina la 20-30 de ani. Credem ca le stim [pe toate, si doar cum stim noi e bine, si de cele mai multe ori viata ne adduce in punctual in care ne cam da cu tifla si ne facem sa realizam ca nu e asa cum credeam noi, ci din contra e exact opus.

Am scris mai sus ca avem a face in viata alegerea intre ce e bine si ce e usor. Unii m-ar contrazice si ar spune in loc de “usor” “rau”. Da, sa faci rau e usor intr-adevar, dar nimeni nu se gandeste ca si sa stai sa nu faci nimic e la fel, cand vezi ca cineva sufera, sau are nevoie de un sfat, sau pur si simplu sa cari o geanta grea cu el, sau sa dai locul tau pe care stai in autobus unei personae mai invarsta sau unei femei gravide. De aceea am zis ca e alegerea intre bine si usor. Sa faci bine e destul de greu. Dar de ce sa facem bine? Nu e mai usor sa stam sa privim cum un om este batut, sau un biet animal care doar simplu fapt ca ii dam de mancare, sau il scoate la plimbare sau care printr-o constitutie corporala solida ne ajuta sa traim este nu doar batut, dar de cele mai multe ori schingiuit de parca traim in evul mediu (si atunci oamenii erau mai civilizati decat acum)?

Vedem la televizor atatea si atatea grozavii incat suntem trecuti de capitolul “ parul maciuca” de mult, si in loc sa facem atat cat putem sa fie bine, agravam lucrurile. Simplu prin faptul ca doar stam de-oparte si doar ne uitam sau chiar participam la astfel de activitati “contructive” ne dovedeste greseala alegerilor noastre in viata.

S-ar putea mult si bine dezbate pe acest subiect, dar consider ca ceea ce am scris mai sus e in cea mai mare parte esentialul subiectului, si e timpul sa trecem in urmatorul.

Tot in lupta pentru supravietuire ne gasim in situatia de a iubi. Aici e aici. Multa lume a incercat sa defineasca ce este iubirea, iar concluzia a fost ca nu poate fi definita. S-au incercat tot felul de definitii si explicatii,dar pana acum rezultatul a ramas acelasi. Iubirea e un mister neelucidat inca. Nu stim cu ce sa-l asemanam. Cand iubim, iubim si gata nu putem sa stim cum, de ce si de unde, stim doar atat iubim. Dar pe cat este un sentiment atat de frumos aduce cu el si suferinta si tristete. Doua lucruri peste care se trece foarte greu. Cine spune ca e usor sa nu mai iubesti are la fel de multa dreptate ca si cel care spune ca e usor sa iubesti.

Si daca stam bine sa ne gandim si sa privim atent in jur se leaga de prima parte a relatarii in care am spus ca suntem niste egoisti si nu tinem cont de ceea ce ne inconjoara si pur si simplu “calcam peste cadavre” ca sa ne implinim scopurile.

Sunt cazuri in care pretindem ca iubim pentru a ne implini un scop anume, iar dupa ce scopul l-am atins fara sa mai tinem cont de suferinta produsa celuilalt renuntam la tot ce a fost si am cladit cu acel\a si cu cateva cuvinte distrugem tot.

Sau alte cazuri in care ne indragostim si pur si simplu suferim pentru ca sentimentele nu ne sunt impartasite, si orbiti de suferinta si durere continuam sa iubim acea persoana desi reciproca nu e valabila, si nu vedem in fata noastra la o lungime de brat o persoana care, desi isi doreste, nu ne poate avea deoarece noi nu vrem, nu ca nu putem, nu vrem sa renuntam la suferinta.

Sunt foarte rare cazurile in care cei doi se indragostesc unul de altul atat de tare incat rezista la orice furtuna, si trece peste orice obstacol impreuna cu persoana care o iubeste ca in final sa aiba un final fericit.

Ne uitam in stanga si dreapta in zilele noastre si nu vedem decat ca iubirea a ajuns un lucru de care ne folosim sa obtinem ceva. Daca am sta un pic in loc si sa vedem ceea ce poate face iubirea din noi, am ramane surprinsi.

Daca ar fi sa analizam un pic acest sentiment care nu poate fi definit si sa vedem schimbarile care ni le aduce in viata de zi cu zi, in relatiile cu ceilalti, in relatiile cu familia, in relatiile profesionale vom vedea ca aduce doar beneficii.

Cineva a spus ca a iubi inseamna a fi liber si ocupat in acelasi timp, si mare dreptate are.

Sa luam ca un prim subiect “Iubirea si relatiile familiale”. In momentul in care ne indragostim si ne dam seama ca iubim, in acel moment relatiile cu familia se schimba. Fratii intre ei de regula se sutin unii pe altii, dar fiecare stim ca nici o fata nu e buna pentru baiatul mamei asa cum nici un baiat nu e bun pentru fata tatei.

Si asa ajungem la discutii cu parintii nostri, dar daca stam stramb sa judecam drept, in final, egal ca le place sau nu, si parintii nostri ajung sa accepte persoana care noi o iubim ca ceva ce face parte din noi, si chiar sa o indrageasca.

Acum sa vedem ca al doilea subiect “Iubirea si prietenii”. Aici subiectul este putin mai sensibil din cauza ca, si aici iar ma refer la prima parte a relatarii, avem prieteni si asa zisi prieteni. Ei cand deja iubesti, asta toata lumea o stie, timp prea mult pentru prieteni nu mai este, din motiv ca vrei sa petreci mai mult timp alaturi de persoana iubita decat la un loc cu prietenii tai, in care nu te-ai simti tocmai in largul tau. Mai un sarut, mai o mangaiere, un gest mai tandru, din instinct le facem mai putin atunci cand suntem cu prietenii decat cand suntem singuri cu persoana iubita. Dar de ce sa ne ferim de aceastea? De ce avem tendinta cand suntem in societate sa ne ascundem faptul ca iubim? De ce gasim o rusine in aceasta? De ce dam ascultare la barfe? De ce tinem cont de ceea ce spune X sau Y despre noi? Chiar asa un sentiment urat e iubirea incat trebuie sa-l ascundem? Sau ne e doar frica de ea? Dar sa revenim. Dupa cum am zis mai sus, avem prieteni si asa zisi prieteni.Prietenii adevarati sunt aceia care ne spun cand gresim la fel de bine cum ne lauda atunci cand meritam. Atunci cand suntem intr-o relatieun prieten adevarat pe langa ca ne incurajeaza ne si sustine, ne ia apararea impotriva celor care vor sa ne dezbine dar nu numai cu forbe ci si cu fapte.

Aceia sunt oamenii de care nu trebuie sa ne ascundem catusi de putini. Pe langa faptul ca lupta alaturi de noi sa facem fata valurilor de lovituri care ne vin din exterior si sufera alaturi de noi atunci cand suntem la greu si face tot posibilul sa ne ajute. Asa zisii prietenii nu fac nimic din toate acestea, ci doar incearca sa gasesca sa faca exact opusul.

Ei in momentul in care iubim relatiile cu prietenii, ca sa revenim la miezul problemei, se schimba. De ce? Pentru ca la randul nostru ne schimbam si noi. Iubirea ne face sa fim mai buni, mai maleabili, si chiar mai darnici decat de obicei. Si aceste schimbari nu trec neoservate, chiar daca primim bine sau suntem loviti.

Si in final sa dezbatem cel de-al treilea subiect din capitolul "Iubire", "Iubirea si relatiile profesionale".

Toata lumea stie ca iubirea schimba, si asta se vede si la locul de munca, fie ca lucram intr-o fabrica, fie intr-o institutie de invatamant spre exemplu, sau la ghiseul unei banci, cand iubim comportamentul fata de cei cu care venim in contact se schimba. Si iar aceste schimbari nu trec neobservate. Tonul vocii ne este mai cald, avem mai multa rabdare, nu ne mai iesim din fire asa usor, ceea ce e adevarat de asemenea e ca in timpul slujbei cu gandul la persoana iubita, calitatea muncii scade pentru o scurta perioada de timp.

Si in incheierea acestui capitol putem spune ca atunci cand iubim suntem si ocupati si liberi in acelasi timp.

Exista riscul ca iubirea sa se termine la un moment dat si sa suferim, si asta ne aduce un alt capitol: Tristetea.

In momentul rupturii unei legaturi de iubire, se intampla cu noi sa cadem in tristete, lucru care se vede, indiferent cat de buni actori suntem, sau cat de bine ne stim ascunde sentimentele, ochii sunt primii care tradeaza starea noastra. Si sa privim din perseptiva fiziologica, culoarea acea vie si intensa din ochii nostrii se schimba cu o culoare spalacita si inerta ca si cum ai arunca o haina in praf. Un gri cenusiu se asterne peste culoarea ochilor acesta fiind primul semn care ne tradeaza starea de spirit numita tristete. Va urma...

Si aici vom lua pe rand cele 3 situatii amintite mai sus, atat ca acum in loc de iubire punem capitolul Tristete.

Prietenii sunt primele personae care vad ca ceva nu este in regula cu noi. De rusine, de jena, de groaza mai mult, parintii sunt acele persoane care vad destul de tarziu ce se intampla cu noi. Iar la servici devenim niste roboti, masini teleghidate care vin, muncesc si pleaca.

Acum. Am spus ca prietenii sunt primele persoane care vad strea noastra. De ce? E simplu. Pentru ca pe ei ii chemam la o intalnire unde in fata unei bauturi incep povestile. Cum s-a intamplat, de ce si fel de fel de astfel de intrebari menite sa ne faca sa ne deschidem spre ei.

Fie ca ne sunt buni prieteni sau doar amici, care ne incurajeaza si ne imbarbateaza, fie ca sunt asa zisi prieteni care la suprafata zic “saracu” si pe la spate fac misto, haz, si ne barfesc cu altii.

Urmatorii imediat vin cei de la munca. Nu-i intereseaza pe ei prea mult dar intreaba pur si simplu din politete, si itzi spun o vorba buna tot din aceeasi politete.

Si in final vin parintii. Ei…cu ei situatia este diferita. Primul lucru pe care il fac e sa te critice cu expresii de genu: “Ti-am spus eu ca fata aia/baiatul ala nu era pentru tine.” sau “ Daca faceai cum am zis eu nu erai in situatia asta.” sau “ Daca ascultai de mine, eu stiu mai bine ca sunt mai mare.” si multe alte astfel de expresii care pe langa faptul ca suntem noi destul de oropsiti si cu inima rupta, exact dojene de astea ne lipsesc. Dar intr-un final vin si vorbele de mangaiere.

Ca si o concluzie la acest capitol, de cele mai multe ori rupturile dintre parinti si copii se produc tocmai din aceasta cauza. Unii ajung sa isi urasca parintii, altii sa plece de acasa, sau cine stie cate si mai cate.

E adevarat ca, desi nu vrem sa recunoastem, de cele mai multe ori parintii au dreptate, si uite cum legam acest capitol de introducere. Dar la fel trebuie sa fim lasati sa mai si pasim in viata cu bune cu rele, si sa ne descurcam asa cum putem. Nu zic sa refuzam fiecare, sau orice ajutor care ne este oferit, ci mai degraba sa acceptam, dar si aici trebuie sa avem grija, ce si de la cine acceptam. Ce fel de ajutor primim. Trebuie sa fim nu doar atenti ci extrem de atenti in astfel de momente ce fel de ajutor primim ca nu cumva in spatele lui sa fie vre-un motiv parsiv prin care mai tarziu sa fim loviti in asa hal incat sa ne revenim cu greu sau deloc.

Aici ce trebuie facut e sa nu ne lasam prada acestui sentiment, ci trebuie sa luptam cu toate fortele. E greu nu zic nu, dar de un lucru sunt mai mult decat sigur, sunt convins: NU este imposibil!!! Asa ca nu ne ramane decat o singura directie de mers....Inainte!

Si cu asta am incheiat capitolul tristete.

Ei, acum sa ne intoarcem putin la Iubire.

Intr-o relatie sunt vitale trei lucruri: Increderea, Iubirea si Respectul. Una fara cealalta nu merge, nici macar doua fara cea de a treia. Iubim persoana de langa noi, si o respectam dar nu avem incredere in ea, de fiecare data cand ea e plecata, stam si ne gandim la fel si fel de lucruri cum ar fi: “Daca ma insala?” sau “Cine stie ce face cu X sau cu Y acum.” sau “ Oare unde e si cu cine e si ce face?” ori “Mai bine ma duceam cu ea/el.” Si avand asemenea ganduri se ajunge la certuri, la reprosuri la acuzatii mai mult sau mai putin fondate, care nu au nici cel mai mic suport fizic, ci doar bogatia imaginatiei noastre.

Sau avem incredere in ea, o iubim dar de respectat mai putin sau deloc. Si cat e ziulica de lunga doar ii reprosam lucruri care sunt fara temei, marunte si din orice pornim o cearta, sau chiar sa ajungem sa o lovim nu doar cu vorbe ci si cu cate o palma. Ii spunem sau mai bine ii gasim tot felul de porecle, o umilim, ne batem joc de ea in ultimul hal, iar cand in fina si ea se satura si pleaca de langa noi, doar atunci realizam modul urat in care ne-am purtat cu ea, in acest caz se pune in aplicare proverbul care zice ca “ nu pretuim un lucru decat atunci cand l-am pierdut”. De cele mai multe ori ni se ofera o sansa sa corectam ceea ce e gresit cu noi si sa ajungem sa respectam persoana de langa noi, iar noi mai repede ne batem joc de sansa primita si o lasam sa ne scape printre degete. Respectul si increderea se castiga atat de greu incat doar cei care au trecut cu adevarat pe acolo pot aprecia cu adevarat valoarea lor.

Acum sa zicem ca respectam persoana de langa noi si avem incredere in ea, dar iubirea lipseste. O astfel de relatie este si ea posibila dar intr-un final se termina, ceea ce ma duce la o alta parte a “Momentelor de inspiratie”: Intrebarea “De ce?”.

Pe tema acestui capitol se poate dezbate foarte mult.

Intrebarea “ De ce?” e prima intrebare care o punem din momentul in care putem vorbi si descoperim lumea. Adica de la varsta foarte mica. In educatia pe care o primim acasa adesea am intrebat De ce? la ceea ce parintii nostri ne interziceau sa facem, si de cele mai multe ori, netinanad cont de faptul ca noua ne trebuia o explicatie in concordant cu situatia data, primeam ca raspuns” Pentru ca asa zic eu!”.

Ei cu un asemenea raspuns primit, nu ne convingea pe noi prea tare sa nu facem ceea ce parintii nostri ne spuneau sa nu facem.

Pe masura ce crestem si intelegem mai multe si mai multe lucruri, raspunsul primit se schimba. Ne sunt explicate mai indelete, sa zicem, cum stau lucrurile.

Devenind ce devenim adulti, incepem sa cautam si sa ne gasim propriile noastre raspunsuri.

Intrebarea “ De ce?” este o intrebare care niciodata nu vine cu un raspuns clar. Fiecare raspuns primit este atat de subtire incat nu ne satisface sub nici o forma, ba din contra cateodata ne si enerveaza...

Haideti sa vedem acum care sunt cele mai enervante raspunsuri pe care le primim la aceasta grea, sa-i spunem asa, intrebare. Un prim raspuns ar fi: “ De aia!”. Ce fel de raspuns mai e si asta? De aia? De care? De clanta usii, de rosu, de chichi? Un raspuns pe cat de scurt pe atat de enervant. Un alt raspuns ar fi: ” Pentru ca asa spun eu!”. Si cine esti tu sa spui asta? Cu ce esti mai bun? Cine o murit si te-a facut sef? Nu-i asa ca la un asemenea raspuns ne iesim din fire? In unele cazuri la sfarsitul acestui raspuns se mai pune si expresia “ca sunt mai mare”. Si ce? Daca esti mai mare inseamna ca le stii pe toate si toti ceilalti sunt prosti. Sunt zeci si mii de cazuri in care o persoana mai tanara da dovada de mai multa “intelepciune batraneasca” decat o persoana mai in varsta.