Thursday, January 3, 2013

In curand ADIO!!!


Trec zile si nopti, saptamani, luni, ani, timpul se scurge incet si totusi repede. Zi de zi luptam sa ne creem o viata mai buna, mai usoara, uneori reusim, alteori nu, si adeseori in urma unui success ramanem cu un gust amar, ca si cum nu l-am merita. Oamenii trec pe langa noi, interactioneaza cu noi, pe unii ii tinem la distanta, pe altii mai aproape si nu vedem ca pe cei pe care ii distantam de noi sunt de fapt cei care ne intind o mana de ajutor atunci cand suntem in necaz, iar persoanele care le consideram apropiate sunt cele care se ascund primele in situatiile grele prin care recem, si totusi, tinem in continuare la ei si ii pretuim ca prieteni.Trece mult timp pana sa realizam de fapt ca lumea e atat de mica pe cat de mare este. Gasim persoane care sar in ajutorul nostru fara vre-un interes, personae care stiu ce inseamna sa fii singur, persoane care stiu ce inseamna sa fie apropiati de cineva.

Trec pe langa noi pe strada, ii intalnim la lucru, la scoala, si deseori in viata de zi cu zi. Persoanele care sunt primele care te dojeneaza, si in acelas timp persoanele care daca ai nevoie de o haina ca sa nu iti fie frig, nu stau sa se gandeasca de doua ori ci iti ofera si haina si camasa, doar ca sa ne fie bine. Aceste persoane le pretuim cel mai putin. Credem ca stim tot despre cum ar trebui sa fie viata, cum ar trebui fiecare sa isi duca traiul, punem conditii la ajutorul primit la fel cum punem conditii la ajutorul dat. Nu tinem cont de experientele altora, nu tinem cont de parerea unora care au o alta viata, diferita de a noastra in anumite momente, dar vrand nevrand ajungem si noi in situatia lor.

Nu ne punem intrebarea daca e bine sau nu sa ignoram faptele, ci mai repede judecam si dam sfaturi fara ca sa avem cunostiinta completa despre situatia in sine. Si totusi o facem si de cele mai multe ori se intoarce impotriva noastra. Si totusi ce ne face pe noi sa stim mai bine ce se ascunde in viata unuia sau altuia, ce ne facem sa credem ca sfaturile care le dam se apropie macar de situatia cu care se confrunta persoana in cauza? Ne formam pareri despre ce si cum e, dam sfaturi, si tinem mortis sa fie urmate, dar noi nu stam sa ascultam pe cel sau cea in cauza, chiar si atunci cand acea persoana e cea cu care ne petrecem majoritatea timpului.

S-a dovedit ca odata cu trecerea timpului ne schimbam. Nu in totalitate , miezul nostru ramane acelas, ci doar unele aspecte, iar persoanele de langa noi le privesc ca niste schimbari care nu ar trebui sa se intample, dar trebuie sa ne punem intrebarea daca nu cumva si noi avem o parte de vina la schimbarile survenite in persoanele de langa noi, daca nu cumva am ajutat si am influentat schimbarea sau schimbarile intr-o anumita directie, poate fara voia noastra sau am fi dorit ca directia sa fie o alta, poate chiar opusa de cum ne-am fi imaginat ca va fi.

Ne legam in diferite relatii, unele sunt mai fericite, altele mai putin, si totusi in loc sa invatam din cele mai putin fericite, ne incapatanam si tinem mortis sa facem exact la fel cum am procedat intr-o relatie anterioara in care am fost mai fericiti si nu tinem cont ca situatia e diferita si ca modul in care am actionat anterior nu se potriveste cu prezentul.

Am fost “acuzat” ca post-urile mele sunt lungi si plictisitoare, dar daca cineva ar fi citit pana la capat, si-ar fi dat seama ca lucrurile nu trebuie luate superficial, asa cum nu trebuie sa luam nimic superficial in viata.

Fiecare din noi are modul propriu si personal de a lupta cu ce este pus sa infrunte. Unii lasam impresia ca nu ne prea intereseaza, altii se streseaza prea mult, iar pe altii nu ii intereseaza deloc, dar si asa daca nu ne controlam stresul si ne lasam purtati de val, facem lucrurile aiurea, sau poate avem mai mult de suferit mai mult de pe urma actiunilor noastre decat sa rezolvam ceva. Chiar daca ne stresam, totusi nu trebuie sa ne pierdem capul, ci daca ne pastram mintea limpede si judecam lucrurile la rece avem cele mai mari sanse sa castigam razboiul nu doar o simpla batalie.

In fond si la urma urmei nimeni nu ne poate controla mintea si gandurile ci doar noi insine, dar pentru aceasta e nevoie de experienta. Sunt situatii si situatii, in unele suntem luati la misto si primim replici pline de ironie, in altele suntem certati, in altele ni se vorbeste pe un ton mai moale, in altele intr-unul mai dur, dar toate aceastea au menirea de a ne forma pe noi ca oameni, trebuie sa invatam din fiecare cum sa ne comportam si sa reactionam la oricare din ele.

Nu putem sa avem pretentia ca sa ni se vorbeasca doar pe un singur ton, sau mai bine zis sa ni se vorbeasca pe un ton moale sau calm de fiecare data, tocmai pentru ca situatia o cere ni se vorbeste pe tonul impus de ea.

                                                Sfarsitul primei parti.

No comments: