Hai sa nu lasam ca vremea sa treaca...

Frica, curajul si Singuratatea

Partea a doua - Curajul

Curajul. Ce este? De unde vine? Mai exact cum il gasim? In post-urile anterioare am vazut ce este si de unde vine frica si ce consecinte are, dar tot odata am vazut ca asmeni unei boli, si frica are leacul ei, si acest leac miraculous este Curajul.

In opinia mea curajul este acel sentiment nebunesc, as putea spune, care ne ajuta, chiar ne impinge sa ne aventuram in ceva necunoscut. De multe ori frica ne opreste sa facem unele greseli care nu doar ca ne-ar schimba viata, dar ne-a putea chiar distruge. Curajul in schimb este acela care ne arunca in neant ca sa descoperim ceva frumos, ceva bun chiar, care din frica poate nu l-am descoperi. Dar chiar si curajul are ceva malefic in el. Ca si orice medicament , curajul poate avea si reactii adverse, si din cauza lui sa gresim si sa pierdem mai mult decat ne-am imaginat vreodata, dar parca totusi riscurile nu par asa mari si modul prin care trecem prin repercursiuni nu este unul atat de tragic. Da, suferim din cauza curajului , dar de cele mai multe ori acesta ne salveaza de la multe frici.

Si poate nu doar de la frici, cat de la situatii neplacute. Multe pe acest subiect nu prea sunt de spus, dar de cele mai multe ori ne intrebam cum de cineva a avut atata curaj incat sa faca anumite lucruri, egal ca a iesit rau sau bine.

Ei, acest sentiment este insotit intoteauna de o persoana, de increderea in sine si de vointa. Rare sunt cazurile in care gasim singuri curajul sa facem ceva sau sa mergem mai departe sau chiar sa trecem peste o situatie traumatizanta si chiar sa ne gasim fericirea, fericire pe care multa lume o rateaza pentru ca nu mai are curajul sa se mai lase prins sau ma bine zis nu mai lasa sentimentele sa-si spuna cuvantul.

Sunt persoane care stau si analizeaza situatia pe toate fetele pana sa ia o decizie pro sau contra. Calculeaza fiecare variabila si ridica ipoteze de cum ar putea iesi la final. Nu zic nu. E bine sa analizam situatia, dar cu cat analiza si calculele iau din ce in ce mai mult timp cu atat curajul de a mai face ceva sau a lua o decizie se diminueaza sau chiar dispare, iar daca finalul nu este acela scontat suferim si ne intrebam de ce. Timpul si frica si analiza indelungata sunt elementele necesare neutralizarii curajului.

La celalalt pol, avem persoanele care analizeaza scurt iau decizia si se avanta, si de cele mai multe ori acele personae au un success de neimaginat, iar finalul este cel scontat. Ei aceste persoane nu se gandesc din prima la final, ci se gandesc pe termen scurt ce implicatii ar avea o decizie pro sau contra, si totusi nu pierd timpul cu analize si calcule.

In ceea ce privesc sentimentele, ei acum e atunci. Sentimentele si inima noastra ne spune de la un timp dupa ce am suferit ca e timpul sa ne aventuram din nou si sa nu mai tinem cont de trecut. Din fericire, aceste sentimente care ne dau curajul de a ne mai lasa condusi de ele inca odata sunt provocate, sa spunem asa de aparitia unei persoane care ne arata ca mai suntem capabili sa mai iubim, ne arata ca mai suntem capabili sa mai simtim ceva pentru cineva, ne arata ca au incredere in noi, ne stimuleaza sa mai incercam odata. Intr-un cuvant ne da curajul sa mai iubim odata. Cu toate aceste lucruri ne creste si increderea in sine, si ne ridica si vointa de a mai incerca odata.

De cele mai multe ori, cu toate dovezile practice, clare si logice pe care le primim de la astfel de persoane, preferam sa ne incredem tot in frica de a nu mai suferi odata. Iar cand persoana pleaca de langa noi, sau se departeaza, atunci realizam ce am pierdut si suferinta nu doar ca este mai ridicata, ci si mai intensa. Iar pe deasupra , gasirea curajului devine un lucru daca nu imposibil, unul foarte greu de obtinut, extrem chiar.

Si bineinteles ca deznodamantul e acelas. SINGURATATE. Indiferent ca e pe plan professional sau pe plan sentimental.

Nu ne place cand ni se spune ca suntem niste fricosi, si adeseori curajul ni-l gasim din orgoliu. “Adica de unde si pana unde sunt eu fricos\a? Las’ ca va arat eu voua frica!” Puff…ca prin magie uite curajul. Dar de ce trebuie sa ne fie ego-ul zgandarit ca sa ne gasim curaj?

Un alt lucru care ne alunga orice urma de curaj este resemnarea. “Ei s-a intamplat, am pierdut, a plecat, nu mai ramane nimic de facut.” O greseala fatala. Nu lasati resemnarea, lipsa de incredere, si o vointa la pamant sa va impiedice sa fiti fericiti si impliniti. Pur si simplu nu merita. Nimic pe lumea asta nu merita sa se lupte pentru el decat acela de a fi fericit si de a iubi. Pentru ca oricine ce zice, cu cat vremea trece cu atat mai greu vom putea iubi si vom vedea ca cei din jurul nostru sunt fericiti, iar noi suntem singuri si nefericiti. Un refren dintr-un cantec spune asa: “ Trece vremea,/ Trece vremea,/ Trece vremea,/ Si n-o poti opri. Doar iubirea,/ Doar iubirea/Doar iubirea / E tot ce ne-a ramas.”

Cand mergem pe strada sau ne plimbam prin parc siguri si vedem persoane care au pe cineva langa ei, sau sunt de brat sau de mana. Persoane care sunt inaintate destul de mult in varsta, ii vedem plimbandu-se de brat, fiecare din ei cu un baston chiar in cealalta mana, dar pe fata lor se vede linistea, se vede dragostea in ochii lor, si fericirea acea sublima, care nu poate fi descrisa in cuvinte. Zambim cand ii vedem, ne oprim chiar sa-i admiram, sunt cel mai bun exemplu de curaj.

Ei acele sunt persoanele care pe mine de multe ori m-a inspirat sa mai incerc odata. Luati exemplul lor si vetzi vedea ca fericirea e in fata voastra si tot ce trebuie sa faceti e sa o apucati. Altfel vom ramane singuri, si singuratatea este o greseala fatala. Acest subiect vom dezbate in partea a 3-a a acestui post.

Va urma…

Acel ce mult ne-a iubit, din slava Lui a coborat

Ne-a invatat ca sa iubim, asa cum El mult ne-a iubit

Umbland ca om pe-acest pamant,

Minuni , miracole si invataturi ne-a zis si aratat

Si cand ceasul a venit, tradat precum a fost si scris

Isus spre Golgota a pornit, loc sumbru, negru si cu plans

Un Miel fara cusur, fara pata, fara pacat

Pe cruce sus a fost urcat,

Luand asupra-I al lumii greu pacat, intre talhari El a fost pus

Dar si acolo, chiar strapuns

De cuie mari, cu spini pe frunte

El tot supus si tot senin cu dragoste ne privise

Greutatea El a dus pana in momentul ce-l facuse

Al sau Duh Sfant si pur in Mainile Tatalui El il puse

Cerul a plans, ingerii si ei, si Tatal ce mult ne iubise

C-a dat pe singurul Lui Fiu,

Ca noi sa fim salvati, curatati si pur la suflet

Intr-un mormant nou si rece

I-a tinut al Sau trup frant de cruce

Si-o lespede de piatra grea a sigilat intrarea muta

Insa nu mult timp trecu, si lespedea-I mutata

La trei zile dupa ce-a fost pus, trupul de moarte rapus

Nu a mai fost gasit si-atunci o veste buna a pornit

Din gura ingerilor pusi sa o spuna celor dintaI supusi

Ca ce-l ce-a fost rastignit si a murit

A inviat si-acum traieste, si lanturile mortii reci

Nu au putut sa-L lege, ci fiind acum sfaramate

Pacatele ne sunt iertate

Si cu cerul din nou legaturile sunt reinnodate

Sufletul ne din nou curat

Haina spalata si albita

In sangele-I sfant curs la Golgota.