Partea I - FRICA
Iata trei parti ale unui subiect rar dezbatut. Vom lua cele trei notiuni individual iar la final le vom aduce impreuna si vom vedea care unde duce. Sa incepem cu prima parte, si anume FRICA:
Ce este si de unde porneste frica?
Frica este un sentiment “produs” de mintea fiecaruia in urma unor experiente traumatizante sau in urma unor lucruri vazute sau auzite de si de la cei din jurul nostru. De cele mai multe ori frica se transforma in fobie.Frica de insect, in special de paianjeni (arahnofobia), frica de microbe, frica de oameni (androfobia), frica de intuneric, frica de spatii inguste si inchise (claustrofobia), frica de inaltime, etc, sunt doar cateva exemple, dar frica cea mai mare dintre toate, si peste care se trece extrem de greu, cunoscuta de toata lumea, insa de putini recunoscuta, foarte dezbatuta si asteptata in fiecare relatare, discutie de acest gen, sa fie analizata: frica de a iubi, frica de a-ti lasa sentimentele sa se exprime singure.
In ceea ce privesc primele “tipuri” de frica mentionate mai sus, in zilele noastre cercetatorii au pus la punct diferite metode prin care oamenii sa treaca de aceste frici (fobii), care mai de care mai diversificate. Acum, in functie de situatie, frica poate sa apara atunci cand suntem pusi in fata unor situatii limita, trecerea printr-o experienta traumatizanta sau atunci cand avem de ales intre doua lucruri, situatii mai bine zis cand trebuie sa alegem intr-un sens sau in altul.
Situatia cea mai des intalnita e atunci cand trebuie sa ne asumam un risc ca de exemplu o investitie pe un plan sau altul sau sa ne implicam sau sa punem pe picioare o afacere. Adeseori aceasta frica ne scapa de la multe neplaceri. Pierderea unor economii sau a unei sume de bani de regula atrage si teama de a ne avanta inainte. Este un fapt cunoscut, sau mai bine zis recunoscut acela cand ne vedem nevoiti sa subtiem consistenta portofelului, si ne gandim mai mult de doua ori inainte de a-l deschide. In majoritatea cazurilor aceasta frica ne protejeaza, mai ales cand deznodamantul situatiei nu e unul tocmai fericit.
Majoritatea acestor frici deriva dintr-o frica generala, frica de necunoscut. Firea omului e in asa fel construita incat sa ne fie frica de ceea ce nu cunoastem sau nu intelegem. De cele mai multe ori suntem impinsi pana la fobie sau sa facem ceva necugetat, chiar prostesc si ajungem sa suferim si noi si cei din jur. In unele situatii suntem impinsi de frica sa punem in aplicare zicala “cea mai buna aparare e atacul” si lovim inclusive in cei ce ne vor cu adevarat binele. Acum, acele persoane, desi rare, exista, si ne iarta una, doua, trei lovituri dar chiar si ei se indeparteaza de noi, si la fel ca si o obsesie, rezultatul e acelas: singuratate. Pe aceasta tema a singuratatii vom vorbi mai pe indelete intr-un viitor post, dar acum sa ne oprim si la partea fierbinte pe care stiu ca doriti sa iasa la iveala si care sa primeasca atentia cuvenita anume - frica de a iubi.
Sunt de parere ca atunci cand iubesti trebuie sa gandesti in egala masura si cu inima si cu mintea. Atunci cand gandim doar cu una din ele nu ajungem la cele mai bune rezultate. Dupa cum am definit frica mai devreme ca un produs sentimental conceput de mintea noastra si care apare in urma unor situatii neplacute sau a unor experiente traumatizante, frica de a iubi apare exact in urma unor experiente traumatizante – ruperea unei relatii de o persoana pe care o iubim fara sa fi invatat frica de acest sentiment. Dupa o astfel de experienta frica nu se instaureaza imediat cid oar dupa una din singurele doua situatii, pot sa spun chiar legate una de alta care pot provoca o asemenea frica: o situatie similara si poate chiar mai dureroasa decat prima iar a doua este asteptarea.
Poate nu imediat, facand referire la prima situatie, frica isi ia locul “cuvenit”. Dupa “prima iubire” nu putem spune ca ne e frica, cid oar putin reticenti, dar cu toata reticenta ne mai avantam odata pe aceasta cale a iubirii si inevitabil sfarsitul ei, sfarsit care la randul lui poate fi unul fericit sau unul nefericit. In cazul unui final fericit multe de spus nu sunt, in schimb in cazul unui final nefericit situatia atrage dupa sine si o multitudine de neplaceri, si una din ele este chiar aceasta frica de a mai iubi pe cineva, si care are acelas deznodamant: singuratatea. Din pacate aceasta frica odata aparuta, invatata si instaurata cu greu se mai poate trece de ea si din pacate nu e ceva ce o sa putem trece singuri peste. Acum poate o sa ma contraziceti si o sa spuneti ca e mai bine singuri si ca in timp o sa treceti peste. Aveti dreptate doar partial. Nimeni nu poate tree peste un astfel de hop singur aricat ne-am incapatana sa credem altfel, si aici intram incet incet in a doua situatie: asteptarea.
Frica de a mai iubi atrage dupa sine sin ganduri si intrebari sumbre, ca de exemplu: “Vei fi si tu la fel ca si precedentul…?”. O intrebare si o grija pe care o avem in mod normal, nimic neclar pe acest subiect, dar aici frica intervine cu termenii de comparatie in momentuin care cineva incearca sa ne cucereasca, cu dovezi faptice, practice nu doar din vorbe, iar aceasta frica practice ne inchide orice cale de acces spre a fi fericiti.
Din fericire exista un remediu pentru tot ce am scris mai sus, acesta fiind CURAJUL, dar ca orice remediu acesta are conditii de administrare. Curajul trebuie insotit de vointa, si de acceptul unei persoane care vrea sa ne cucereasca.
Sfarsitul primei parti.
